Formarea conştiinţei istorice – Ion Neculce

Ion Neculce

 

Letopiseţul Ţării Moldovei

De la Dabija-vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat

  1. Ce motiv invocă Neculce pentru lipsa unei tradiţii istoriografice?

Acest pământ al Moldovii n-au fost aşedzat de demult de oameni, să fie fost trăit într-însul cu pace, ce în câteva rânduri au fost şi pustiiu. Deci pentru acee nu să află letopiseţe scrisă de pământeni vechi. Ce de la o vreme, de la descălecatul lui Dragoş-vodă, târziu s-au apucat Urechi vornicul de au scris istoriile a doi istorici leşeşti. Şi l-au scris pănă la domnia lui Aron-vodă.

  1. Cum şi de ce îi discreditează pe primii istoriografi?

Apoi au mai făcut după Ureche vornicul şi un Simion dascal, şi un Misail călugărul, şi un Evstratie logofătul, şi iar l-au scris, cât au scris Ureche vornicul, pănă la Aron-vodă. Numai aceştie, poate-fi, au fost oameni neînvăţaţi, de n-au citit bine la istorii, că au defăimat pre moldoveni, scriind că sunt din tălhari. Pentru aceasta dară nimene din scrisorile lor, nici cele ce ar fi fost adevărate, audzite sau vădzute a lor, nu le pot oamenii crede.

  1. Identifică în următorul paragraf două atitudini ale cronicarului Neculce.

Iară pre urma acestora s-au apucat dumnealui Miron Costin, vel-logofăt, de au făcut un letopisăţǔ. Şi cât n-au putut istovi Miron logofătul l-au istovit fiiu-său, Nicolai Costin, biv-vel¬logofăt, şi l-au scris di-nceputul lumii, arătând cine au trăit pre acest pământ, cu mărturii a istorici streini. Şi l-au scris pănă la Dragoş-vodă, şi de la Dragoş-vodă l-au scris di pe izvodul lui Ureche vornicul pănă la Aron-vodă. Însă mult l-au mai împodobit, mai frumos, şi Miron logofătul şi fiiu-său Nicolai Costin. Iar mai înainte nu să mai găseşte scris de Miron sau de fiiu-său Nicolai. Poate-fi, de ar fi şi scrise de Nicolai logofătul, dar or fi poate tăinuite, şi pănă acmu la ivală n-au ieşit.

  1. Ce sursă de inspiraţie invocă Neculce şi care este garanţia credibilităţii acesteia?
  2. Compară conştiinţa responsabilităţii faţă de posteritate, aşa cum apare la Neculce în raport cu ceilalţi doi cronicari moldoveni.

Iară de la Dabije-vodă înainte îndemnatu-s-au şi Ion Neculce, biv-vel-vornic de Ţara de Sus, a scrie întru pomenirea domnilor. Însă pănă la Duca-vodă cel bătrân l-au scris di pe neşte izvoade ce au aflat la unii şi alţii şi din audzitele celor bătrâni boieri; iară de la Ducă-vodă cel bătrân înainte, pănă unde s-a vidè, la domnia lui Ion-vodă Mavrocordat, nici de pre un izvod a nemărui, ce au scris sângur, dintru a sa ştiinţă, cât s-au tâmplat de au fost în viiaţa sa. Nu i-au mai trebuit istoric strein, să citească şi să scrie, că au fost scrisă în inima sa. Deci vă poftescu, cetitorilor, pre unde ar fi greşit condeiul mieu, să priimiţi, să nu gândiţi că doară pre voia cuiva sau în pizma cuiva, ce, precum s-au tâmplat, cu adevăr s-au scris. Doar niscaiva veleaturi a anilor de s-or fi greşit, iară celelalte întru adevăr s-au scris.

  1. Ce reiese din paragraful următor, în privinţa rigorii ştiinţifice a scrierii lui Neculce?

Mai socotit-au şi din letopisăţul lui Evstratie logofătul şi a lui Simion dascalului şi a lui Misail călugărului neşte cuvinte câteva, de nu le-au lăsat să nu le scrie, ce le-au scris, măcar că dumnealui Miron logofătul şi cu Nicolai fiiu-său nu le-au scris, şi-i ocăreşte. Şi să cade să-i ocărască, unde face că sunt moldovenii din tălhari. Bine face că-i ocăreşte şi dzice că sunt basne. Iar pentru Dumbrava Roşie, cum că au arat-o Bogdan-vodă cu leşii, Miron logofătul au lăsat de n-au scris. Dar acee dzicǔ să nu fie basnă. Şi pentru neamul Movileştilor, şi cum li s-au numit acest nume, dintru Ştefan-vodă cel Bun, Moghila, iar nu-i basnă. Şi altele multe n-or fi ştiut istoricii streini, ca să le pomenească toate. Deci o samă de istorii mai alese şi noi nu le-am lăsat să nu le scriem. Însă nu le-am scris la rândul lor, ce s-au pus de o parte, înaintea domniii Dabijii¬vodă s-au scris. Ce cine va vrè să le creadă, bine va fi, iar cine nu le va crede, iarăşi bine va fi, cine cum îi va fi voia, aşa va face. Că mulţi istorici streini, de alte ţări, nu le ştiu toate câte să fac într-alt pământu. Tot mai bine ştiu cei de locǔ decât cei streini, însă ce să face în viiaţa lor, iară nu în delungate vremi, iar istoriile celi vechi mai bine le ştiu istoricii, că le au scrisă, iară nu audzite.

  1. Cum motivează Ion Neculce necesitatea cărţii de istorie?

Deci, fraţilor cetitorilor, cu cât veţi îndemna a ceti pre acest letopisăţǔ mai mult, cu atâta veţi şti a vă feri de primejdii şi veţi fi mai învăţaţi a dare răspunsuri la sfaturi ori de taină, ori de oştire, ori de voroave, la domni şi la noroade de cinste.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: