Simbolismul

SIMBOLISMUL

Definiţie : curent literar apărut în Franţa, la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Viziunea despre rolul poeziei: reprezentanţii acestui curent consideră că poezia trebuie să se apropie de imaterialitatea muzicii. În viziunea lor, poezia nu trebuie să creeze imagini ale lumii, aşa cum o vedem, ci trebuie să transmită senzaţii, stări, sentimente provocate de ceea ce cunoaştem sau trăim. Nu contează evenimentele, pentru că toţi oamenii trăiesc cam aceleaşi întâmplări. Ceea ce îi deosebeşte pe oameni şi trebuie împărtăşit este felul unic în care aceştia reacţionează la ceea ce se întâmplă tuturor. Toţi oamenii trăiesc cam aceleaşi lucruri în viaţă, dar ceea ce trăiesc ei provoacă sentimente şi emoţii diferite. Chiar şi acelaşi sentiment, de pildă iubirea, este trăit unic de fiecare om în parte. Poezia e menită să comunice stările şi sentimentele, şi nu ceea ce le-a provocat.

De aceea, poezia este asemănată cu muzica, pentru că muzica lipsită de text nu povesteşte întâmplări, nu trimite la imagini concrete ale lumii, ci transmite doar sentimente şi trăiri. Muzica nu trebuie înţeleasă, ci simţită. Cel care ascultă muzică trebuie să empatizeze, dacă vrea să trăiască sentimentele pe care le comunică compozitorul şi interpretul.

Clasificare

Există două tipuri de simbolişti:

a) simbolişti rafinaţi

– pentru aceştia, lumea e un izvor de stări nuanţate, delicate: tristeţea, nostalgia, încântarea, bucuria, toate sunt prezentate în nuanţe calde, estompate.

– ei sunt simbolişti mai ales prin folosirea sugestiei şi a muzicalităţii, însă viziunea lor despre lume este luminoasă, caldă, adeseori de o nostalgie blândă.

– aici se înscriu Ion Minulescu, Alexandru Macedonski, St. O. Iosif, Dimitrie Anghel, Ştefan Petică

b) simbolişti decadenţi (autentici)

Viziune despre lume:

– spre deosebire de romantici, pentru care natura era un spaţiu protector, care prelua şi amplifica sentimentele omului, pentru simbolişti natura e ostilă.

– Vara aduce moarte prin canicula ucigătoare, care topeşte întregul univers („Pe catafalc, de căldură-n oraş, – / Încet, cadavrele se descompun// Cei vii se mişcă şiei descompuşi” – Cuptor, de G. Bacovia)

– Toamna aduce ploile nesfârşite, care duc la dezintegrarea materiei („Şi simt cum de atâta ploaie/ Piloţii grei se prăbuşesc” – Lacustră de G. Bacovia )

– Iarna aduce îngheţul absolut, ca de sfârşit de lume („Şi-s umeşi pereţii, / Şi-un frig mă cuprinde – / Cu cei din morminte/ Un gând mă deprinde” – Moină de G. Bacovia)

– Primăvara aduce nevroze şi isterii („O nouă primăvară pe vechile dureri” – Nervi de primăvară – G. Bacovia)

– Oraşul este un loc al pierzaniei, al bolii, al decăderii („Oraşul doarme ud în umezeala grea/ Un bec agonizează, există, nu există, / Un alcoolic trece piaţa tristă” – Nocturnă ; „Oraşul luminat electric/ Dădea fiori de nebunie” – Fanfară)

– Poetul simbolist suferă de claustrofobie („Odaia mea mă înspăimântă/ Cu brâie negre zugrăvită” – Singur de G. Bacovia) sau de agorafobie (teama de spaţii deschise: „Nimic. Pustiul tot mai larg părea” – Altfel) ; (teama de mulţime: „Mă prinse sinistre gândiri – / În jurul meu corpuri de ceară,/ Cu hâde şi fixe priviri” – Panoramă)

Teme în poezia simbolistă

– moartea văzută ca neant (nimic absolut)

– natura ostilă

– iubirea ca prevestire a morţii sau a nebuniei

– condiţia poetului şi a poeziei (poetul deznădăjduit că şi-a pierdut forţa creatoare, inspiraţia)

– tema citadină – oraşul, loc al degradării

– claustrarea, evadarea

– starea de spleen (anxietate, angoasă, deznădejde, singurătate, tristeţe, teamă)

Motive şi simboluri

– singurătatea

– melancolia

– misterul

– ploaia

– cimitirul

– abatorul

– parcul pustiu

– culorile

– golul

– somnul

– frigul

– umezeala

– nevroza

– plânsul

– motive şi simboluri muzicale (vioara, clavirul, fanfara, marşul funebru, valsul)

Modalităţi de expresie artistică specifice:

1) Corespondenţele („Parfum, culoare, sunet se-ngână şi-şi răspund” Charles Baudelaire) = asocierea neobişnuită între o culoare şi un sunet, de exemplu, în baza stării asemănătoare pe care o provoacă.

2) Sinesteziile (imagini artistice complexe, care se adresează mai multor simţuri odată – ex: sunete colorate, parfum dulce, gust rece, tăios)

3) Sugestia (cultivarea ambiguităţii, a imaginilor difuze, neclare. Poezia nu trebuie să imite imagini ale realităţii, ci prezintă realitatea modificată, neclară, pentru a scoate în evidenţă starea sau sentimentul transmis.)

4) Muzicalitatea (cultivarea sugestiilor sonore, folosirea expresivităţii sunetelor, folosirea repetiţiei. Repetiţia unor sunete, a unor cuvinte, a unor versuri sau chiar a unor strofe subliniază starea pe care eul liric o resimte ca pe o obsesie.)

5) Simbolurile – Arthur Rimbaud consideră că lumea întreagă e o „pădure de simboluri”. Poezia simbolistă foloseşte adesea simbolurile în locul ideilor exprimate discursiv, sub formă de enunţuri clare. Simbolurile suisţin ambiguitatea şi sugestia textului.

Exemplificări:

Sugestia, ambiguitatea

Compară:

Claritate (imagine clară, uşor de formulat mental)

Aşezat la gura sobei noaptea pe când viscoleşte
Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte.
Şi prin flacăra albastră vreascurilor de aluni
Văd trecând în zbor fantastic a poveştilor minuni.

(La gura sobei – Vasile Alecsandri)

Ambiguitate (imagine neclară, vagă)

Se întindea noianul de unde nu mai vii;
O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa –
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.

(Umbra G. Bacovia)

Muzicalitate (repetiţii sugestive, care subliniază sentimentele obsedante)

Rar – de George Bacovia

Singur, singur, singur,
Într-un han, departe –
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur…

Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie –
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă…

Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine –
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni…

Tremur, tremur, tremur…
Orice ironie
Vă rămâne vouă –
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur…

Veşnic, veşnic, veşnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme –
Peste vise bruma,
Veşnic, veşnic, veşnic…

Singur, singur, singur,
Vreme de beţie –
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur…

Corespondenţe şi sinestezii:

“Toamna sună-n geam frunze de metal” (Monosilab de toamnă – Bacovia) (imagine auditivă şi tactilă)

Primăvară…
”O pictură parfumată cu vibrări de violet.” (Nervi de primăvară – Bacovia ) (imagine vizuală şi olfactivă)

“Clar de noapte parfumat” (Nocturnă – Bacovia)

Pentru a ilustra caracteristicile simbolismului într-un text studiat vă sugerez următorul plan de eseu argumentativ:

Plumb

de George Bacovia

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Şi flori de plumb şi funerar vestmânt –
Stam singur în cavou… şi era vânt…
Şi scârţâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig –
Stam singur lângă mort… şi era frig…
Şi-i atârnau aripile de plumb.

Paragraful I

– introducere despre simbolism (viziune despre lume, teme, motive, simboluri, mijloace artistice specifice, reprezentanţi)

– ipoteza eseului (ceea ce vreau să demonstrez în acest eseu): Poezia Plumb de George Bacovia este reprezentativă pentru simbolismul decadent.

Paragraful II

Argumentul 1: Tema şi compoziţia textului sunt specifice simbolismului, reflectând viziunea despre lume a acestui curent literar.

tema morţii, văzută ca neant, este susţinută de aria semnatică a morţii, predominantă în text :sicriele, plumb, flori de plumb, funerar vestmânt, cavou, coroanele, mort

a) în prima strofă universul exterior este cuprins de moarte, fiind înfăţişat ca un imens cimitir

b) în strofa a doua se înfăţişează cadrul interior, sufletesc, copleşit de spectrul morţii

Paragraful III

Argumentul 2: Prezenţa motivelor simboliste şi a simbolurilor demonstrează apartenenţa textului la simbolism.

motivele funerare:

a) motivul somnului ca moarte, care a cuprins întregul univers

b) motivul zborului, sugerat de metafora „aripi de plumb”, sugerând un zbor întors, un zbor în jos, către miezul neantului. Epitetul „întors” sugerează, de asemenea, ideea de moarte, în eresurile populare „întoarcerea cu faţa spre apus” însemnând moartea

c) motivul singurătăţii – eul liric este izolat şi captiv în universul închis al morţii.

d) Motivul dublului – starea de spleen atinge o intensitate paroxistică atunci când eul liric îşi contemplă propriul suflet, mort: „Stam singur lângă mort şi-am început să-l strig…” Stigătul evocă intensitatea angoasei.

simboluri

a) plumb – cel mai important simbol din text, apare de şase ori în poezie şi o dată în titlu. Conturează o atmosferă apăsătoare, întunecată, sugerând moartea şi cufundarea în neant. Plumbul este cel mai greu metal, culoarea sa cenuşie sugerând cenuşa, universul carbonizat. El se foloseşte la sigilarea sicrielor, accentuând ideea de captivitate a eului liric în mijlocul neantului. Alături de simbolul cavoului, al sicriului, amplifică starea de claustrofobie, panica, deznădejdea, singurătatea.

b) Celelalte simboluri intensifică impresia de claustrare în universul morţii: florile de plumb (natura moartă), coroanele de plumb, vestmântul funerar.

Paragraful IV

Argumentul 3: ideile poetice sunt exprimate cu ajutorul mijloacelor artistice specifice simbolismului: sugestia, muzicalitatea şi sinesteziile.

a) Sugestia – metafora mortului este ambiguă, ea putând fi interpretată în mai multe feluri. Ea se referă, de fapt, la sufletul cuprins de neant al eului liric. De asemenea, metafora „aripile de plumb” este greu de interpretat, ea referindu-se la pierderea aspiraţiei către înalt, către absolut.

b) Muzicalitatea sugestivă se regăseşte mai ales în repetiţiile din text.

– aliteraţiile „mb” şi „nt” sugerează claustrarea, în timp ce asonanţele „â”, „i” „u” sugerează plângerea, jelirea, pustiul, dar şi strigătul de panică. Cea mai importantă repetiţie e cea a cuvântului-titlu: plumb, care sugerează perpetuarea la nesfârşit a stării de spleen.

c) Sinesteziile sunt prezente în poziâiile cheie ale textului: ex „flori de plumb” este o imagine artistică sinestezică, fiind în acelaşi timp o imagine olfactivă şi una tactilă.

Paragraful V

Concluzia: Textul este reprezentativ pentru simbolismul decadent prin prezenţa temelor, a motivelor, a simbolurilor şi a mijloacelor artistice care reflectă viziunea despre lume a poeţilor simbolişti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: